M-am trezit din vis

Tu te-ai dus de lângă mine...

Demult colinzi la uși străine,

Eu am visat să fiu cu tine...

E prima oară când am tremurat în fața ta,

Când am deschis ochii și-am pus urechea, lângă a ta.

Ai renunțat la mine, de teamă să nu renunț chiar eu,

Sper că e o glumă și că mă chemi mâine în visul tău.

Îmi ceri prea mult, mă ceri cu totul...

Am refuzat să îți fac jocul...

Nu pot să fac un pod între două lumi,

Între noi e o prăpastie imensă...

În care la-nceput ne-am aruncat,

Te-ai săturat de mine, eu nu m-am săturat.

Te-am căutat,tu poate scapi de mine,

Dar eu nu pot scăpa de dependența de tine...

Mi-ai zis că mă prefac,

Cere-mi orice să fac...

Credeam că eram bine....când m-ascundeam cu tine,

Ai câștigat, azi ai uitat

Definitiv de mine!

Orice

Orice lacrimă sfâșie din mine,

Partea bună și-o duce-n partea rea

Simt în mine doar ură și suspine,

Și mă-mpac că nu mă poți salva.

Faci din mine firav gând de sinucidere,

Așterne-mi totuși iarbă peste pietre să am căderea lină…

Nu sunt de vină….am vise vinovate

Cine m-alină? Când ele pleacă-n zori cu-o noapte.

Deși vine lumină prefer să cerșesc întunericul meu,

Ca să mă chinui… cu mine însămi sunt doar eu.

Mi-e dor și mă dor toate la orice căzătură,

Din râul otrăvit nu mă abțin să iau o gură…

Și poți să-mi spui să mă opresc să trăiesc,

Căci n-aș face-o să risc bucăți de amintiri ce mă hrănesc.

Îmi pare rău

Îmi pare rău ca nu te-am lăsat sa fii tu…niciodată… Am promis mereu că n-am să mă supăr pe tine, dar n-am făcut-o niciodată până la capăt…

Nici măcar nu ți-am dat dreptul să spui ceva...Am trăit mereu doar cu impresiile mele, crezând defapt că tot ce fac referitor la noi e perfect…dar nu e deloc așa…Am fost oarbă…n-am văzut și simțit destul gesturile, faptele ce contau…dar aveam o vedere optimă când venea vorba de criticat defecte.  Am crezut ca sunt mâna ce vrea să te ridice, ți-am considerat lumea bolnavă…a mea era defapt bolnavă…și tu erai cel ce întindea mâna deasupra capului meu ca să mă aperi de ruinele ce cădeau zi de zi în ea…eu eram cea care aveam nevoie să fiu ridicată…cea care trăia într-o grotă plină de concepții greșite….

Am crezut mereu că știu tot despre tine, ce-ți place…credeam că-ți place tot între noi…dar mă înșelam…nu m-ai făcut niciodată să mă simt o pacoste…

Acum simt că meriți mai mult…simt că merit și eu să se descotorosească cineva de mine…să văd în clar ce-nseamnă viața mea, fără grija ta. De multe ori nu te-am lăsat să faci ceea ce dorești, crezând că e mai bine să facem ceea ce ne dorim…când defapt predominau dorințele mele.

Mi-am găsit mereu scuze banale în fața ta, am dat vina pe conștiință, pe vârstă, pe nimic concret…Am țipat că vreau fapte, nu vorbe…atunci de ce am vorbit așa de mult???

Mi-e dor de surprizele alea copilărești…când în miez de noapte îmi venea în cap să vin la tine pe furiș, să stau ascunsă după ușă când intri în cameră și să fac gesturi de copil alintat ce-și așteaptă premiul. Îmi e dor să-mi promiți ca te întorci repede de la fotbal, bere sau job și de fiecare dată să întârzii și să mă găsești dormind la seriale, să mă cauți printre atâtea perne. Îmi e dor de clipele când ne ascundeam de privirile celorlalți la diverse reuniuni ca să ne furăm unul altuia pupici și cum râdeam când eram prinși complotând la câte o chestie care să stârnească bucuria celor din jur.

Îmi e dor să căutăm cadouri ciudate pentru prieteni, familie…să fim doza de energie la fiecare aniversare…să purtăm haine identice și să ne întrebe lumea dacă “Sunteți frați?”. Îmi e dor de momentele când mă certam cu ai mei și mă răzbunam plecând cu tine, cutreierând străzile, parcurile…

Aș fi absurdă să zic că te vreau înapoi cum erai, căci pretențiile mele idioate ți-au schimbat comportamentul…pot să-mi doresc doar…

SĂ MĂ ACCEPȚI CUM SUNT SAU SĂ PLECI CÂT MAI REPEDE DE LÂNGĂ MINE!!!

Destule ploi

Destule ploi ți-au inundat inima,

Și ți-au propus în locul ei, mereu marea cu sarea…

Ți-e dor să simți, să speri, te minți…

Ca ți-e bine….cu gânduri amare te-alinți, printre ruine….

Și rănile tu ai vrea să-ți treacă,

Dar timpul nu te iartă,

Te vrea cu totul, toată,

Nu uită niciodată…

Pentru un gram de fericire,

Îți smulge pietre, râuri, flori, fiori…

Îți dă în schimb false comori,

Se vede-n trista ta privire,

Că vrei și ceri mai mult din toate…

Și cum te dau toți la o parte…

Zid

E greu sa te desprinzi de-un zid,

De zidul tau....ce se numeste timp...

Si nicio caramida din el nu se desprinde,

Si toate te apasa...patrund prin suflet...printre...

Imagini vechi cu tine, ce-acum te chinuie...

Si fugi mereu, astepti o usa sa te mantuie...

Si nu poti evada, ramai captiv pe loc,

Mai apare-o caramida si tu nu poti scapa deloc....din joc

Esti limitat cand razi, cand plangi, cand tipi, cand strigi,

Cand urlii ca te stingi...

Si-apoi te trezesti si o iei de la-nceput...

In speranta ca zidul te-a uitat....ca a trecut...

Frică

Poză adaugată de pe: http://www.deviantart.com/morelikethis/359705219/customization/wallpaper/photomanip?view_mode=2

Întoarce-te de printre oameni,

Hai! Dă-te la o parte,

Alungă-i toți de lângă tine,

Rămâi doar tu și-o noapte.

Când toți se-mpotrivesc visării,

Tu să-i urăști de moarte,

Căci nu sunt decât sicrie umblătoare,

Respectă ce-i în carte.

Tu, detașează-te de ei,

Și fugi cât poți de tare,

Tu, să ții minte, nu contezi,

Ești doar o întâmplare.

Și fă-ți speranțe până mori,

Gândește-te chiar bine...

Ar mai putea fi cineva,

Ce s-a îndepărtat ca tine.

Tu caută-l și-atunci arată-ți adevarata față,

Dar pănă-atunci pleacă departe,

Și fugi de om și moartă.

Ochi

Poză adaugată de pe: http://www.designyourway.net/blog/inspiration/wallpapers/collection-of-over-70-excellent-dark-wallpapers/

Și realizezi că nimeni nu-i acolo,

Nimeni pe Pământ, nimeni în Cer și plouă,

E dureros că dușu-i făcut cu apă fierbinte de rece,

Și te trezește din iluzii vinovate când începe să te înece.

Și realizezi că singur tu te zbați, fără oameni

Că n-ai putere să-i desparți de vicii ca ale tale,

C-ai vrea să refuzi că există ceva înăuntrul tău,

Dar chiar există și doare...te-apasă rău.

Cum te apasă,

Știu că simți și tu,

Că nu te lasă, și când te lasă ia pe altu' .

Când nu îți pasă decât de ochii tăi,

Ai grijă, se mai întâmplă să rămâi și fără ei.

Orb

Poza adaugata de pe: http://thedrbuffexperience.com/2012/01/19/think-first/blind-person-with-hands-over-eyes/

Mi-e dor de mine , cum am fost odata,

Dar anii trec si te trezesti din vis deodata,

Esti orb copile, inc-odata!

Cu ochii mari si jucausi,

Spera-i s-atragi mari, sa treci punti,

Spera-i sa zbori de peste munti,

Esti orb copile, nu asculti!

Nu vezi nimic,

Te bucuri de ruine,

Te bucuri de iluzii,

Plutesti printre destine,

Esti orb copile, ei nu-s cu tine.

Esti orb si orb vei fi mereu,

Cu ochii pierduti pe-un drum greu,

Ramai legat dureros de lumea mica,

Esti orb copile, si ti-e frica.

dor...

Îmi e mai dor ca niciodată de pielea ta,

De ochiul tău mucegăit de rouă,

De ziua când mi-ai zis: -Iată, și pe strada noastră plouă!

Mi-e dor de carnea ta vicleană,

De gândul tău ce mă vânează,

De ziua când Cerul inaugurează

Moartea mea și a ta!

Mi-e dor de sentimente ce mintea să-mi frământe,

Mi-e mai bine-n echilibru, 

Dar nu e fericire,

Nu vreau o viață banală,

Prefer să stau în neștire.

Azi

Azi, abtine-te sa ma critici,

Lasa-ma sa pasesc delicat pe nimic,

Caci dincolo de iluzii desarte, vad un chip mic

Intr-o oglinda sparta...

Blestemata...

Azi, fa-ma sa zbor,

Sa gust din ploaia dulce dintr-un nor...

Si-apoi sa ma dezgust...ca-i prea usor...

E o minciuna tot in jurul meu,

Si sa ma muste de un ochi un leu...

Ca sa orbesc...

Azi, taci si uita-te ce descompus,

Se-ndreapta sange cald inspre apus...

Si cat de pur e cantecul lui surd,

Acum s-a dus...

Revino-ti...a trecut...

Pana cand?

wallpaper preluat de pe: http://weheartit.com/entry/21063373

Pana la cat ai voie sa ma iubesti?
Si pana la ce ora imi poti tine capul in palme?
Cand delicat ochiul meu drept doarme,
Si te privesc pe furis cu ochiul stang,
Pana cand dorm si cu el cat de curand.

Pana cand ai de gand sa-mi furi din buze carne?
Si pana cand chipul mi-l vei purta in rame?
Pana cand sunt captiv in pantece si corp?
Eu suflet, pierdut in carne trecatoare, fara loc.

Stiu...cand din soare vor iesi  izvoare de apa,
Cand din cenusa va rasari piele,
Cand din carne putreda vor creste vlastari noi si nuiele...

Dar pentru toate astea trebuie ura si moarte,
Caci din moarte se nasc suflete tari si curate,
Iar din ura se ivesc iubiri inselatoare,
Blestemate de inimi plutitoare.

Pat de moarte

wallpaper preluat de pe: http://di9.in/view/pen-normal.html

Bat clopote de dimineață,

Îmi anunță pieirea,

A venit călăul după mine,

Îmi știu menirea.

Sunt vise ce nu mă lasă să dorm în pace,

Și păcate și minuni pe care nu le-am putut face.

Mereu am impresia că rămân în urmă, când voi alergați,

Apoi ajung aproape de voi și vă simt crizați!

Îmi aștept moartea cu lacrimi pe buze,

Sentimente îmi zboară, se împrăștie, cad frunze...

Sufletul meu se descompune,

În rele și mai bune...

Îmi râd ochii și știu cât ați așteptat,

Să fiți spectatori la un fir ce se rupe

De mine creat.

E viața mea care se joacă cu mine,

Și mintea mea care știe că o chinui bine.

La Zid

wallpaper preluat de pe: http://wallpapere.wallpaperstock.net/zid-de-c%C4%83r%C4%83mid%C4%83-ro%C5%9Fie-wallpapers_w33763.html

Nu-ntoarce capul,
Ca vine si te f*te dracul.
Viata cauta si ea sa ti-o traga,
Sa-i fii prostituata si sa nu te mai vada.
Te paseaza mortii,
Ca pe-o simpla prada,
Dar si moartea, stii?
Nu e fata prea de treaba.

Si uite cum faci tu gangbang cu existenta ta,
Viata si moartea nu le poti evita.
Viata te reguleaza,
Si tot ea te paseaza,
Mortii, care are fantezii cu tine,
Si cu-atatea destine.

Eu nu pot accepta asta,
Ca nu-s ca voi, ci sunt ca mine
Sunt legata cu lanturi,
Uitata-n ruine,
Am sange pe suflet,
C-am vrut sa mi-l smulg de dor,
Da' tu crezi ca e usor?

Nu am credinta si iau pastile,
Dintr-o minte bolnava vin rimele mele,
M-ati otravit cu vise de 7 stele,
Ramaneti cu ele,
Sunt atatea mistere si mitraliere,
Indreptate spre mine, insetate de durere.

Fabula:Am fost odata un caine...

Am fost odata un caine,

Sperand ca societatea,

Va fi mai buna maine.

Am fost odata un caine,

Ce umilit era,

Rate, impozite, taxe platea,

Si seful salariul nu-l dadea,

Nu esti si tu ca mine?

Am fost odata un caine,

Ce prin gropile din asfalt se plimba,

Nu se gasea "om" sa poata repara,

Asa o stricaciune.

Cand un sef barosan ma lovea,

Ca cica trebuia sa ma umilesc, sa ma dau din fata sa,

Ca e mai bogat ca mine,

Si are lux, masini straine.

Am fost odata un caine,

Ce se ruga pentru superiori si protesta,

Sa fie odata legea macar de partea noastra,

A cainilor ce se roaga, sa nu ramana fara casa.

Am trecut in alta lume,

Unde impresiile sunt mai bune,

Si sincer, nu as mai vrea sa mai fiu odata,

Aceeasi fiinta neinsemnata,

Sa supravietuiesc n-as mai putea,

E coruptie, e hotie , e lupta grea.