Caut oameni…caut ceva pentru ei, referitor la ei, mă pun în pielea lor…nu vreau să-mi obosească mintea…

Am unele seri când mă cuprinde pofta cafelei pe la 20:30, când mă relaxez cu mirosul ei plăcut și-aș vrea să încap cu totul în ceașcă…când pierd timp aiurea și mă pun în pat, ațipind pe la 1:00 și inițiativa mea de somn se risipește pe la 1:30, când parcă sunt resuscitată în altă lume, dar în același loc…odaia mea.

Dacă îmi privesc camera realizez ca e alta și că formele din ea mă amenință cu bazaconii din filmele de groază,gen sub masă văd făcându-mi cu ochiul păpușa de la Saw, ori mi-l imaginez pe Michael Myers cum începe să-mi toace picioarele la cuțit, ca pe rondelele de ceapă, ori că-l aștept pe legistul din The Morgue să se spele pe mâini, ori muulte alte ciudățenii…

În astfel de momente mi-aș dori să nu mai dorm singură….realizez că și sora are rostul ei când mă îngrămădește dacă dorm cu ea, când încep să-l caut pe Teddy Bear care a rămas fără un ochi și-și cere revizia tehnică, când cerșesc tavanului să nu mă mai provoace cu umbre și mă răstesc la mine, făgăduind că renunț la cafea. Atunci aș vrea să găsesc un cuib de ghemuială plin cu somn liniștit, cu vise cu pisici și jeleuri ce mă îmbrățișează, cu mine-m copil.

Măi să fie…unde-mi este leacul??? Cum mă poate mustra conștiința noaptea și câte asocieri fragile poate face mintea mea, gen valsul de nuntă cu un mort, ori cross cu vreo stafie cu topor???

Ce ciudat…Ce fac eu când ma umplu de frici?? Mai cer!!!!!!!!!

Orb

Poza adaugata de pe: http://thedrbuffexperience.com/2012/01/19/think-first/blind-person-with-hands-over-eyes/

Mi-e dor de mine , cum am fost odata,

Dar anii trec si te trezesti din vis deodata,

Esti orb copile, inc-odata!

Cu ochii mari si jucausi,

Spera-i s-atragi mari, sa treci punti,

Spera-i sa zbori de peste munti,

Esti orb copile, nu asculti!

Nu vezi nimic,

Te bucuri de ruine,

Te bucuri de iluzii,

Plutesti printre destine,

Esti orb copile, ei nu-s cu tine.

Esti orb si orb vei fi mereu,

Cu ochii pierduti pe-un drum greu,

Ramai legat dureros de lumea mica,

Esti orb copile, si ti-e frica.

dor...

Îmi e mai dor ca niciodată de pielea ta,

De ochiul tău mucegăit de rouă,

De ziua când mi-ai zis: -Iată, și pe strada noastră plouă!

Mi-e dor de carnea ta vicleană,

De gândul tău ce mă vânează,

De ziua când Cerul inaugurează

Moartea mea și a ta!

Mi-e dor de sentimente ce mintea să-mi frământe,

Mi-e mai bine-n echilibru, 

Dar nu e fericire,

Nu vreau o viață banală,

Prefer să stau în neștire.

Deci, cum e?

wallpaper preluat de pe: http://kootation.com/piercing-my-soul.html

Si cum e sa te simti singur, dar totusi inconjurat de atatia oameni? Cum e sa vii acasa cu zambetul pe buze, sperand ca azi sa nu te mai certi si sa stai linistit, dar acasa incepe acelasi haos, aceleasi griji zilnice? Cum e sa apreciezi si sa sustii o persoana si sa-ti dai seama ca pentru ea nici macar nu ai existat? Cum e sa incerci sa schimbi oameni in bine, iar mai apoi, ei sa te urasca? Cum e sa vrei sa te descarci de probleme interioare, daca nu ai gasit inca pe nimeni care sa te asculte cu interes? Cum  e sa spui ca iubesti, cand cealalta persoana se preface? Cum e sa spui ca de maine vei renunta la vicii si orgoliu, iar a doua zi uiti tot ce ti-ai propus? Cum e sa te simti ruinat de mainile proprii, dar sa zambesti sperand la un nou inceput? Cum e sa plangi, iar altii sa inceapa sa rada de suferinta ta? Cum e sa te lupti cu tine insuti, si mai apoi cu ce din jur? Cum e sa calci in picioare si sa certi, si-apoi sa te uite toata lumea? Cum sunt toate astea? Sunt parte din viata fiecaruia, ca vrem sau nu, sunt momente cand sufletul ne cere sa ne oprim, sa gasim un echilibru! Mintim cand spunem ca suntem impacati cu noi, caci asta e o misiune de-o viata!