Cafea lunga...

joi, 22 decembrie 2011


Mda...Si-acum stau meditand langa bradul meu deja impodobit, cu o ceasca de cafea in mana, meditand... .

Am uitat cu toţii de tradiţii, copiii nu-l mai întampină pe Moş Crăciun cu aceeaşi bucurie, dansul zăpezii nu ne mai fascinează ca altădată, nu ne mai creionăm mintea pe suflet. Mulţi şi-au răstignit sufletul pe o cruce a problemelor vieţii, şi l-au vândut, l-au chinuit în lumea sălbatică, plină de fiare umane, plină de agitaţie, sânge, secată de armonie. Am rămas forme materiale, trecătoare, dar sa nu uitam, avem cel mai de preţ dar, inima. Am ajuns să nu mai ţinem cont de cei dragi, de cei ce ne vor binele, facem din vicii nişte nevoi, ne clădim fericirea din chinul altora, învăţăm să urâm, privim lumea prin prisma intereselor noastre, preţuim oamenii de seamă atunci când nu-i mai avem printre noi, ne ascundem sub măşti murdare, păcătoase. Ploile de perle din lacrimi ne înconjoară, ne sensibilizează şi ne determină să ne deschidem sufletul în preajma Crăciunului. Sufletul nostru are nevoia de a simţi universul mirific de luminiţe ale iertării, bucuria de a vedea şi a se juca în parada zăpezii. Dar zapada lipseste cu desarvarsire sau in fiecare an e din ce in ce mai putina.
Sunt de parere ca acum Sarbatorile au ajuns ceva asa de "artificial". Daca nu este  bradul din plastic de nu stiu cate mii de euro, cu nu stiu ce globuri aurii si argintii, nu se poate. Unde-o mai fi asadar aroma de Craciun? Bradul,  care simboliza copacul sfânt, prospetimea, nu mai este prezent ca de fiecare dată, martor al zâmbetelor mele când descopăr cadourile de sub el, nu mai este cel ce emana odata caldura specifică de sărbătoare, lumina ce sensibiliza, bucuria de a dărui, cel ce este capabil să povestească fără grai, având un parfum ce te călăuzeşte spre visare, spre meditaţie continuă. Aroma lui mă urmăreşte pas cu pas pe tot parcursul sărbatorilor, imi amintesc ce-am fost ce sunt si ce voi mai fi. Plutesc acum către lumea eului meu, amintindu-mi de momente magice. Si-mi  spun ca trebuie să zâmbesc, să nu mă schimb decât în bine, să am aşteptări, ţeluri şi vise, să ajut şi să fiu ajutată doar dacă merit, să nu-mi dăruiesc sufletul oricui, să-l alimentez zilnic cu fapte bune.  Anii trec, lumea se schimbă, se modernizează, eu cresc şi mă maturizez. Am  ajuns la vârsta unui labirint confuz, în care nu am o călăuză sau refuz uneori să o am. Îmi caut prin suflet ca să-mi reîntregesc trecutul, să pot mulţumi oamenilor care au fost, sunt şi vor fi alături de mine, oamenii simbolici. Visez ca peste câţiva ani să am realizări de care să fiu mândră, să am nişte aripi indestructibile, să fiu îndrumătorul altora, să fiu lumânarea speranţei, a sacrificiului şi a reuşitei. Spiritul de sărbătoare îmi zâmbeşte inocent de peste tot, dar am crescut si nu mai simt nimic... . Acum multi ani imi doream de la Moş Crăciun jucarii, au mai trecut alti ani si mi-am dorit cadouri scumpe, dar anul acesta îmi doresc ca cei care-mi sunt prieteni să rămână aşa mult timp, să fie fericiţi şi să realizeze ce şi-au propus, lumea să fie mai bună, cu sufletul curat şi sincer, iar magia acestor Sărbatori să-i umple de lumină şi iubire. PUNCT!

Pași de existență

sâmbătă, 10 septembrie 2011

wallpaper preluat de pe: http://iqool.ro/invataturi-despre-si-pentru-viata/


Ne naștem din suferință, ne naștem chinuiți, cu nenorocul de a păși în această viață, inegali uneori, ne naștem cu sechele din viciile părinților, ne naștem cu mintea în ceață, ne naștem în mistere, ne naștem căpătând un suflet pur,  ne naștem cu aripi ca să ne protejăm, ne naștem sub supraveghere, ne naștem și venim pe lume cu alte mii de suflete, ne naștem că am avut curajul să pășim aici, în lumea asta. Ajungem să creștem ca să ne maturizăm, să ne formăm noi scopuri și să le distrugem pe cele vechi, să visăm ce ne-au implantat ceilalți, să căutăm originalul, să provocăm noi suferințe, inconștienți fiind chiar, iubim sau urâm că ne-o cere viața, devenim monotoni la fel ca ceilalți, rămânem singuri sau nu. Murim pentru că e și asta o datorie, ca să ne fie liniște "acolo" , ca să finalizăm planurile de pe tot parcursul existenței, murim cu sufletul călător, din greșeală sau nu, din nevoia de a exista un echilibru. Am fost mulți la început...multe suflete care au pornit în viață, dar multora le-a fost teamă să continue drumul...așa că s-au oprit...acolo unde vezi tu o cruce, oriunde, înseamnă că s-a oprit un suflet!

Teatral


Traim intr-o lume lipsita de reguli, dar o vrem si mai rupta din ireal. Alegem sa ne sacrificam pentru rau si sa-l preamarim. Ce ne pasa de suferinta altora? Fiecare goneste nebun pe propriul drum spre bani, spre cariera, spre fericire. Iubirea o prindem din zbor, ne face sa uitam putin de aceasta agitatie, apoi pana si ea ne conduce la decadere. Viata noastra se imprastie ca un sirag de perle, proaspat rupt din Rai. Avem impresia ca detinem controlul absolut, dar zilnic suntem condusi de cineva, suntem sub protectia sa, de unde mereu vrem sa evadam...vrem sa ne conducem singuri...Oare am fi in stare? Oare doar cei slabi cred in divinitate? Rareori citim o carte sau ne rupem de logica. Nu valorificam ideea de mit, de sacralitate...traim dupa noile reguli...inventate pentru avantajul nostru si dezavantajul aproapelui. Ati mai vazut un ras pur de copil? Copiii nu mai au timp sa zambeasca, sunt de mici plasati intr-o lume virtuala, traiesc din jocuri si filme, devin "mecanici" , nu mai pretuiesc natura de care au atata nevoie ca sa creasca in deplina armonie, nu cred in nimic. Cei slabi aleg sa fuga, sa se raneasca fizic si sufletesc , cazand intr-o placere banala, ciudata. Exista "apoi" dupa viata asta? Si daca am sti sigur ca exista, ne-am mai comporta asa "barbar"? Am vrea sa hranim raul si sa-l facem sa creasca? Ne place ce ne ofera viata cotidiana? Avem exemple demne de urmat? Vrem sa devenim fotomodele, fara a sti macar cand e ziua statului nostru, vrem oameni cu bani fara sa-i stim a-i numara noi, vrem sa devenim sefii altor persoane, fara a avea pic de constiinta sau responsabilitate, fugim de la parinti ca poate asa e mai bine, ne maritam si facem copiii la varsta la care ar trebui sa exploram lumea, sa ne formam ca personalitate? Ne drogam pentru ca stim ca putem pluti cateva ore undeva departe, iar apoi sa revenim la crunta realitate si la dependenta de placerea aceea scurta si distrugatoare? Nu vrem sa ne ajutam aproapele, ne batem joc si radem de oamenii cu deficiente sau ne facem impresii gresite pe care nu vrem sa le schimbam? De ce?

Schițe de vis

vineri, 9 septembrie 2011




Sunt fiinta cu aceleasi maini reci , insetate de adevar si pline de sange, gata sa lupte, adepta schimbarilor si a pacii. Sunt printre miile de aripi care se frang zilnic caci nu sunt ascultate, ci tinute in temnite pentru ideile lor. Sunt aceeasi salbatica fiara ce protesteaza cand e vorba de nimicuri promovate, de oameni care ajung "ilegal" sus, de cei carora li s-a construit deja o scara pe care sa urce. Sunt printre cei care aluneca spre o fasie de credinta, visand la Rai si la iertarea aproapelui. Sunt o bucata din acel puzzle al celor care pun mai presus sentimentul de avere, care vor sa fie liberi, neincalcand libertatea celorlalti, care se respecta pe sine si-si ingrijeste scopurile. Imi place sa ma hranesc cu "schite de vis" , caci doar asa pot merge mai departe, pot ignora sau schimba Raul, pot sa rog dulce, sa ofer o mana si sa zambesc cand aud acel simplu "multumesc". Unii zic ca e bine uneori sa mintim, ca sa ne putem intretine fericirea, dar eu zic ca e mult mai bine atunci cand incetam sa o mai facem, cand suntem capabili sa impartim doar adevar, cand stim ce consecinte au faptele noastre, cand privim realitatea dincolo de dorinta si vis. Ce-mi este un zambet? O mica comoara capabila sa se vada oricand. Ce-mi sunt ochii? Un adevarat mister reflectat in oglinzi. Ce-mi sunt soaptele? Modalitate de implorare si de indrumare spre Bine. Ce-mi este inima? Micul ceas ce-mi cronometreaza sentimentele si impartaseste iubire. Ce sunt eu? O pagina ca si toti ceilalti, care se lupta, se pierde, revine si intr-un final piere.

Crss ft Za’


Mi-am amintit de ceva compus de mine si un foarte bun prieten, vara asta, intr-o noapte...spre dimineatza:

Mileniul 3 nu a ajuns inca in Romania…
Nu mai furati!
Guvernul nu suporta concurenta
Dar aproba prostia!
Bautura e muza mea creatoare
Si atunci cand nu am scapare,
Ma cufund intr-o sticla de gin
Si privesc tigara cum moare.
Si trag din ea si ma trezesc la mare,
Plaja, cola, soare,
Fetele goale,
Da’ ma strica niste obsedati plini de bale…
Si ma trezesc din vis,
Amintindu-mi ca nu mai e permis,
Ca de ceva vreme s-au inchis
Multe spice-uri; o frantura de paradis.
Si pe strada vezi cati mai multi golani,
Care cer numai de la parinti bani.
Mintea oamenilor este in criza intelectuala
Nimeni nu mai munceste, ca e o vreme nasoala.
Cand spun romania imi vin in minte lipsuri,
Dediciente, datorii, goluri.
Cuvinte grele dar le  meritam,
Ca ne conduce unu pe care majoritatea il renegam.
Si sunt oameni care isi plang zilele,
Dau sa fuga prin tari straine cand vad goale portofelele,
Dar nici acolo nu sunt minuni,
Cand afla ca esti roman te si inchid pentru cateva luni.
Suntem 2010 si ni se cer standarde U.E.
Iar romanii nu mai tin pasul cu facturile,
Si pierdem noptile verificand apartamentele,
Din blogurile vecine, cautand o scapare.
Mai facem o ultima strigare:
Va chemam la inviorare
Vreti ceva sa schimbati,
Sa o viatza o sa ramaneti printre inapoiati?
Dar sunt roman si fac ce vreau,
Nu mai am de unde sa mai dau,
Nici de unde sa mai iau,
Viata mi-au faramitat..
Am ajuns sa imi beau mintile…
Insa nu am niciun rezultat..
Si am terminaaat!!!
tyna ft. cristi
Blogu'  lui Cristi: http://our-life.uv.ro

Fabula:Am fost odata un caine...



Am fost odata un caine,
Sperand ca societatea,
Va fi mai buna maine.
Am fost odata un caine,
Ce umilit era,
Rate, impozite, taxe platea,
Si seful salariul nu-l dadea,
Nu esti si tu ca mine?
Am fost odata un caine,
Ce prin gropile din asfalt se plimba,
Nu se gasea "om" sa poata repara,
Asa o stricaciune.
Cand un sef barosan ma lovea,
Ca cica trebuia sa ma umilesc, sa ma dau din fata sa,
Ca e mai bogat ca mine,
Si are lux, masini straine.
Am fost odata un caine,
Ce se ruga pentru superiori si protesta,
Sa fie odata legea macar de partea noastra,
A cainilor ce se roaga, sa nu ramana fara casa.
Am trecut in alta lume,
Unde impresiile sunt mai bune,
Si sincer, nu as mai vrea sa mai fiu odata,
Aceeasi fiinta neinsemnata,
Sa supravietuiesc n-as mai putea,
E coruptie, e hotie , e lupta grea.

Visez sa...



Am "imprumutat" modelul de post al zuzei(Trilu') :D si am scris asta:
Visez sa...
- fac clatite si sa le lipesc de tavan;
- omor si eu odata un gandac;
- joc fotbal in Londra;
- mananc un supertort de inghetzata si sa nu mi se faca rau;
- ajung chelnero-secretaro-manager;
- ma bat cu un motan;
- fiu personaj principal intr-un sezon din Happy Tree Friends;
- imi deschid club;
- port chiloti cu gluga;
- public o revista;
- beau dintr-o cascada Angelli Cherry;
- ascult "Riders on the Storm" in propriul meu Lambourghini;
- se desfiinteze salamul;
- scriu Cartea Nesimtitilor;
- calaresc un pitbull;
- fac bungee-jumping pe Vidraru;
- imi rostogolesc capul;
- imi scot maselele cariate cu pantentul;
- sa merg in maini pana la toaleta;
- sa se recicleze hartia igienica;
- sa tatuez un ou de gaina;
- elimin grota prostiei;
- rujez o pisica;
- droghez un purice;
- imi fac role din sapun;
-  nu mai asculte vecinu' manele;
- ii pun silicoane unei vaci;
- ma teleportez cand vreau;
- sa se spele automat vasele si sosetele.
 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS