Caut oameni…caut ceva pentru ei,
referitor la ei, mă pun în pielea lor…nu vreau să-mi obosească mintea…
Am unele seri când mă cuprinde
pofta cafelei pe la 20:30, când mă relaxez cu mirosul ei plăcut și-aș vrea să
încap cu totul în ceașcă…când pierd timp aiurea și mă pun în pat, ațipind pe la
1:00 și inițiativa mea de somn se risipește pe la 1:30, când parcă sunt
resuscitată în altă lume, dar în același loc…odaia mea.
Dacă îmi privesc camera realizez
ca e alta și că formele din ea mă amenință cu bazaconii din filmele de
groază,gen sub masă văd făcându-mi cu ochiul păpușa de la Saw, ori mi-l
imaginez pe Michael Myers cum începe să-mi toace picioarele la cuțit, ca pe
rondelele de ceapă, ori că-l aștept pe legistul din The Morgue să se spele pe
mâini, ori muulte alte ciudățenii…
În astfel de momente mi-aș dori
să nu mai dorm singură….realizez că și sora are rostul ei când mă îngrămădește
dacă dorm cu ea, când încep să-l caut pe Teddy Bear care a rămas fără un ochi
și-și cere revizia tehnică, când cerșesc tavanului să nu mă mai provoace cu
umbre și mă răstesc la mine, făgăduind că renunț la cafea. Atunci aș vrea să
găsesc un cuib de ghemuială plin cu somn liniștit, cu vise cu pisici și jeleuri
ce mă îmbrățișează, cu mine-m copil.
Măi să fie…unde-mi este leacul???
Cum mă poate mustra conștiința noaptea și câte asocieri fragile poate face mintea
mea, gen valsul de nuntă cu un mort, ori cross cu vreo stafie cu topor???
Ce ciudat…Ce fac eu când ma umplu
de frici?? Mai cer!!!!!!!!!
