Momentele cu adevărat frumoase
sunt puține…apreciază-le și fii indiferent/ă la restul. Nu merită să te
complici, întotdeauna lucrurile simple au fost cele mai pure, speciale, pentru
ca nu cer multă implicare. Nu înteleg de ce ne abatem pe drumuri cu ecuații și
concepții sofisticate, când tot ceea ce ne definește sunt valorile morale, de
care ar trebui sa avem grijă, să le demonstrăm, să le trăim. Oamenii simpli au
început să devină în
ochii celorlalți ciudați…pentru ca mulți s-au abătut de la ceea ce înseamnă simplu și
nu se mai pot regăsi.
Complexitatea mă plictisește…dar
lucrurile simple mă antrenează…râvnesc să mă mențin mereu pe unda lor fără să
abuzez. Dacă vezi un om zâmbind, bucură-te alături de el…acel chip îți poate
însenina inima. Încearcă să lași deoparte gândurile absurde, dorința de a fi
mai fericit decât el…eliberează-te din a mai critica orice. O simplă
îmbrățișare e suficientă ca să-ți încălzească sufletul, să te facă să simți că
porți un dar magic cu tine, fără să te complici analizând de unde provine, cine
sunt protagoniștii și în ce relație ești cu acea persoană. Tot ce implică oameni trebuie să-ți treacă
prioritar prin inimă. Suntem fragili, nu merită să ne alterăm sufletul.
Fragilitatea înseamnă gingășie și naște frici de noi înșine. În noi zace o
putere absolută de autodistrugere…dureros de simplu. Lucrurile care pentru unii
par simple, pentru alții înseamnă totul, nu abuza de asta.
Nu trebuie decât să-ți dai seama
că ceva special ne unește…iar legătura aceasta suferă la desparțiri,
dezamăgiri, dar nimeni nu o poate frânge…e ascunsă în adâncul inimii și e
divină, păcat ca ne amintim de ea așa de rar, dar există și-o plângem cu lacrimi
sincere de câte ori o vedem pusă în pericol.
