Rugile mele referitoare la setea de vacanță, de fugă de
casă, de deslegare de lanțurile rutinei au fost bine ascultate vara aceasta… Am
reușit să-mi arunc viața obișnuită pe geam timp de o săptămână…să nu mai știu
cine și ce sunt și să nu-mi mai cer explicații…
Așa am poposit în Vama Veche…o stațiune care după parerea
amicilor mei avea să fie “calvar”, “cuib de rockeri frustrați”, “loc
plictisitor” etc. Ținând cont de balivernele lor…aveam în cap și-n suflet ideea
de “nasoală călătorie”, nu mai văzusem niciodată acel loc…M-am frământat
imaginându-mi cum ar putea fi…
A fost așa grozav încât n-am avut timp să mă gândesc ce zi e
sau urmează…eram așa încântată de veselia și originalitatea oamenilor…Îmi
plăcea să-i privesc, să le admir stilul…să-mi doresc și eu acea libertate a
sufletului și a minții ce plutea prin jurul lor. Era o fericire pe care
prietenii mei o descriau “nebunie”, s-au arătat cu adevărat panicați când au
realizat ca mie chiar îmi place , că-mi lipeam ochii de diverse lucruri…Pozele vorbesc de la sine:
