Visez să...

marți, 25 septembrie 2012

wallpaper preluat de pe: http://www.hdwallpapersarena.com/in-the-rain-wallpapers.html


Și pot să zic că sunt naivă, fiindcă încep să cred tot mai mult în oameni. Încep să țin la ei, să-i iubesc, să-i ajut... 




Mă visez erou,

 Printre războaie,
Să apăr suflete de-a sângelui ploaie,
Să am un sfârșit...nou.



Visez să-i fac pe toți să zâmbească,

Să mă bazez că vântul știe să-mi șoptească,
O vorbă bună ca să le-o zic lor,
Care să treacă printre lacrimi, prin fior...



Visez să fur iubire și prietenie,

Din suflete cu veselie,
Apoi să duc a lor fericire,
La oamenii ce-au trista lor privire.



Visez să urc acolo sus să vă privesc,

Și să încep ușor să-mi amintesc,
De clipele de viață ce-am trăit,
Să nu regret, să nu fiu dezamăgit...

Sufletisme

joi, 13 septembrie 2012

wallpaper preluat de pe: http://www.fanpop.com/clubs/love/images/10959423/title/heart-wallpaper-wallpaper


Sunt spirit revoltat...
Pansat...
Hrănit cu ale voastre răni...
Cicatrizat.

Nici măcar nu mă cunosc,
Îmi torn toate căcaturile pe hârtie.
Dar știu că toate cuvintele scrise,
Mi se întorc tot mie.

Furia mea, ciudat, n-o pot descrie....
De parcă m-ar suna un drac și m-ar chema la datorie.

Este o stare extremă,
Nu mă doresc nici pe mine,
N-am limite de câte ori...
Mă lupt cu sine.

Aș vrea să se facă o adunare a ciudaților care,
Nu vor în viață să meargă pe-o banală cărare.

Sunt înarmat până în dinți,
Am o armată-n mine,
O simți?

Mi se rupe mie de lumea atentă,
Când pasiunea mea este lama curat de perfectă.

De morti

duminică, 9 septembrie 2012

wallpaper preluat de pe: http://www.ipad-wallpapers.us/love-life-romantic-ipad-wallpaper/
Mi-ati pus catuse,
M-ati drogat cu vise stinse
Mi-ati ars sufletul pe rug, Cu torte-aprinse,
M-ati condamnat sa ma omor cu sete,
Ochii vostrii au inceput de ura sa se-mbete.

Cu greu apare-o viata noua,
Din mii de inimi moarte, rupte-n doua.
Si ce crezi...ca daca ploua peste cadavre,
Poti sterge suferinta? Sunteti javre?

Si noi visam la un paradis,
E bolnav,
E plin de vicii,
E un abis.
Te fura in lumea sa,
Iti vrea respiratia.

Nu te lasa, aproape ai ajuns la stele,
Trage de ele,
Adu-le pe pamant si cere,
Opreste timpul cat nu piere....


De iubire

luni, 14 mai 2012

wallpaper preluat de pe: http://wallpaperswide.com/falling_in_love-wallpapers.html

Mă faci să te vreau lângă mine,

Ceas de ceas.
Mă faci să-mi alerg nervii prin creier,
După tine,
Pas cu pas.


Nu mai țin minte cum te-am ales,

Dar tot ce știu e că-mi amintesc chipul tău, tot mai des.
Tu mi-ai zâmbit,
Veneai cu soarele în palma ta,
Când ploaia de suferință,
Ma îneca.


Știi că noi,

Ne sărutam până-n zori.
În vene era doar pasiune,
Toată iubirea din lume!


Tu mă țineai în brațe,

Să urc cât mai sus.
Și pielea ta fierbinte,
Mă face să gândesc confuz,
În clipele alea,
Te iubeam nespus.


Amintește-ți gândurile moi,

Atâtea săruturi, atâtea zâmbete și noi....
Ne lipeam unul de altul inima,
Și-n cap ne picura șampania,
De pe tejghea.


Ai uitat ploile grele,

Ai uitat de noi,
Căci ne purtam ca unul, nu ca doi.


Vreau acum să mă răzbun,

Să te îngrop în fum.

La Zid

duminică, 13 mai 2012

wallpaper preluat de pe: http://wallpapere.wallpaperstock.net/zid-de-c%C4%83r%C4%83mid%C4%83-ro%C5%9Fie-wallpapers_w33763.html

Nu-ntoarce capul,
Ca vine si te f*te dracul.
Viata cauta si ea sa ti-o traga,
Sa-i fii prostituata si sa nu te mai vada.
Te paseaza mortii,
Ca pe-o simpla prada,
Dar si moartea, stii?
Nu e fata prea de treaba.

Si uite cum faci tu gangbang cu existenta ta,
Viata si moartea nu le poti evita.
Viata te reguleaza,
Si tot ea te paseaza,
Mortii, care are fantezii cu tine,
Si cu-atatea destine.

Eu nu pot accepta asta,
Ca nu-s ca voi, ci sunt ca mine
Sunt legata cu lanturi,
Uitata-n ruine,
Am sange pe suflet,
C-am vrut sa mi-l smulg de dor,
Da' tu crezi ca e usor?

Nu am credinta si iau pastile,
Dintr-o minte bolnava vin rimele mele,
M-ati otravit cu vise de 7 stele,
Ramaneti cu ele,
Sunt atatea mistere si mitraliere,
Indreptate spre mine, insetate de durere.

In propria-mi celula

sâmbătă, 24 martie 2012


M-au legat gandurile in stransoarea lor si m-au adus la judecata in fata  propriei constiinte! Apoi m-au lovit cu amintiri, mai placute, mai putin placute...ce s-au izbit dureros de sufletul meu. Din el nu curgea sange, ci curgeau lacrimi limpezi, ce se cristalizau nemiloase, inghetandu-l. O invazie de intrebari mi-a acaparat mintea. Din ele nu desluseam decat atat: "De ce ti-ai facut rau singura?" "De ce nu te-ai ascultat pe tine?" . Era crud sa vad ca nici propriul suflet nu ma mai vrea, ca mi-a plecat ingerul pazitor, a renuntat sa se zbata pentru mine. Am cazut intr-un pacat demonic si n-am stiut daca pot sa ies din el sau nu, am refuzat un sfatuitor, mi-am calcat spiritul in picioare. Curand m-am obisnuit cu asta...am acceptat trairea asta banala a tuturor, viata cotidiana clasica, "viata fizica". Mi-am uitat sufletul pentru o vreme, m-am autopedepsit si mi-am impus singura Pacatul. Oare ma mai pot acum intoarce la ceea ce-am fost? Oare ma mai pot defini pe mine?

Deci, cum e?

duminică, 5 februarie 2012

wallpaper preluat de pe: http://kootation.com/piercing-my-soul.html

Si cum e sa te simti singur, dar totusi inconjurat de atatia oameni? Cum e sa vii acasa cu zambetul pe buze, sperand ca azi sa nu te mai certi si sa stai linistit, dar acasa incepe acelasi haos, aceleasi griji zilnice? Cum e sa apreciezi si sa sustii o persoana si sa-ti dai seama ca pentru ea nici macar nu ai existat? Cum e sa incerci sa schimbi oameni in bine, iar mai apoi, ei sa te urasca? Cum e sa vrei sa te descarci de probleme interioare, daca nu ai gasit inca pe nimeni care sa te asculte cu interes? Cum  e sa spui ca iubesti, cand cealalta persoana se preface? Cum e sa spui ca de maine vei renunta la vicii si orgoliu, iar a doua zi uiti tot ce ti-ai propus? Cum e sa te simti ruinat de mainile proprii, dar sa zambesti sperand la un nou inceput? Cum e sa plangi, iar altii sa inceapa sa rada de suferinta ta? Cum e sa te lupti cu tine insuti, si mai apoi cu ce din jur? Cum e sa calci in picioare si sa certi, si-apoi sa te uite toata lumea? Cum sunt toate astea? Sunt parte din viata fiecaruia, ca vrem sau nu, sunt momente cand sufletul ne cere sa ne oprim, sa gasim un echilibru! Mintim cand spunem ca suntem impacati cu noi, caci asta e o misiune de-o viata!

Cafea lunga...

joi, 22 decembrie 2011


Mda...Si-acum stau meditand langa bradul meu deja impodobit, cu o ceasca de cafea in mana, meditand... .

Am uitat cu toţii de tradiţii, copiii nu-l mai întampină pe Moş Crăciun cu aceeaşi bucurie, dansul zăpezii nu ne mai fascinează ca altădată, nu ne mai creionăm mintea pe suflet. Mulţi şi-au răstignit sufletul pe o cruce a problemelor vieţii, şi l-au vândut, l-au chinuit în lumea sălbatică, plină de fiare umane, plină de agitaţie, sânge, secată de armonie. Am rămas forme materiale, trecătoare, dar sa nu uitam, avem cel mai de preţ dar, inima. Am ajuns să nu mai ţinem cont de cei dragi, de cei ce ne vor binele, facem din vicii nişte nevoi, ne clădim fericirea din chinul altora, învăţăm să urâm, privim lumea prin prisma intereselor noastre, preţuim oamenii de seamă atunci când nu-i mai avem printre noi, ne ascundem sub măşti murdare, păcătoase. Ploile de perle din lacrimi ne înconjoară, ne sensibilizează şi ne determină să ne deschidem sufletul în preajma Crăciunului. Sufletul nostru are nevoia de a simţi universul mirific de luminiţe ale iertării, bucuria de a vedea şi a se juca în parada zăpezii. Dar zapada lipseste cu desarvarsire sau in fiecare an e din ce in ce mai putina.
Sunt de parere ca acum Sarbatorile au ajuns ceva asa de "artificial". Daca nu este  bradul din plastic de nu stiu cate mii de euro, cu nu stiu ce globuri aurii si argintii, nu se poate. Unde-o mai fi asadar aroma de Craciun? Bradul,  care simboliza copacul sfânt, prospetimea, nu mai este prezent ca de fiecare dată, martor al zâmbetelor mele când descopăr cadourile de sub el, nu mai este cel ce emana odata caldura specifică de sărbătoare, lumina ce sensibiliza, bucuria de a dărui, cel ce este capabil să povestească fără grai, având un parfum ce te călăuzeşte spre visare, spre meditaţie continuă. Aroma lui mă urmăreşte pas cu pas pe tot parcursul sărbatorilor, imi amintesc ce-am fost ce sunt si ce voi mai fi. Plutesc acum către lumea eului meu, amintindu-mi de momente magice. Si-mi  spun ca trebuie să zâmbesc, să nu mă schimb decât în bine, să am aşteptări, ţeluri şi vise, să ajut şi să fiu ajutată doar dacă merit, să nu-mi dăruiesc sufletul oricui, să-l alimentez zilnic cu fapte bune.  Anii trec, lumea se schimbă, se modernizează, eu cresc şi mă maturizez. Am  ajuns la vârsta unui labirint confuz, în care nu am o călăuză sau refuz uneori să o am. Îmi caut prin suflet ca să-mi reîntregesc trecutul, să pot mulţumi oamenilor care au fost, sunt şi vor fi alături de mine, oamenii simbolici. Visez ca peste câţiva ani să am realizări de care să fiu mândră, să am nişte aripi indestructibile, să fiu îndrumătorul altora, să fiu lumânarea speranţei, a sacrificiului şi a reuşitei. Spiritul de sărbătoare îmi zâmbeşte inocent de peste tot, dar am crescut si nu mai simt nimic... . Acum multi ani imi doream de la Moş Crăciun jucarii, au mai trecut alti ani si mi-am dorit cadouri scumpe, dar anul acesta îmi doresc ca cei care-mi sunt prieteni să rămână aşa mult timp, să fie fericiţi şi să realizeze ce şi-au propus, lumea să fie mai bună, cu sufletul curat şi sincer, iar magia acestor Sărbatori să-i umple de lumină şi iubire. PUNCT!

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS