Îmi place să văd oameni care se ambiționează să depășească bariera rutinei, piedicile vieții. Îmi place să am alături oameni care cred în forțele proprii și doresc să-și ridice standardele zilnic. Îmi place să simt optimismul celor din jur în ceea ce privește viitorul nostru, al tuturor. Dar cel mai mult îmi place să observ cum oamenii își fac bine treaba, acolo unde societatea îi aruncă, făcând ca lucrurile care deja scârțâie să nu fie doborâte detot.
E de apreciat faptul că, în ciuda grijilor personale, oamenii dau randament maxim și la locul de muncă. Unora le place ce fac, altora nu. Hai să vorbim despre cazul fericit în care, noi ne-am ales o meserie care să ne placă și am avut și norocul să o practicăm așa cum ar trebui: cu salariul corespunzător, program de lucru acceptabil și un colectiv de lucru exemplar. Sună a vise nu? Atunci hai să ne imaginăm! Acești oameni sunt cu adevărat împliniți, indiferent în ce domeniu se află. Au destule motivații să „tragă de ei”, să-și ducă sarcinile la bun sfârșit, pentru că le place, oricât ar fi de greu, ceea ce fac și sunt apreciați așa cum trebuie.
Există și persoane cărora locul de muncă nu li se potrivește deloc. Au ajuns acolo de nevoie, pentru a câștiga un ban, pentru că gura trebuie să rumege și ea ceva. Acestea abia așteaptă să ajungă acasă, să se plângă la cină despre ce colegi retarzi au sau ce ingineri incompetenți i-au mai dat ordine și azi, să-și verse nervii pe membrii familiei și în loc să-i întrebe de sănătate, să le explice de ce nu funcționează România pe domeniul în care lucrează. Nu sunt de condamnat. Viața te împinge în „hăuri” unde nici n-ai crede că vei putea ajunge vreodată.
Am decis să vă prezint niște domenii de lucru care mi s-au părut mie a fi interesante și pe care le-am luat în considerare atunci când căutam calea spre ce aș vrea să fac cu viața mea. Mie nu mi-a fost greu să mă decid asupra a ce aș vrea să fac. De mică îmi plăcea chimia, am participat la numeroase concursuri, mi-am dat seama că domeniul real și științe mi se potrivește și de prin clasa a șaptea visam să dau la farmacie. Ulterior, tăinuind dorința mea cunoscuților, am aflat peste ani că este o meserie bănoasă, curată, excelentă pentru o domnișoară. Dar ea nu mai este ce-a fost, mă visam preparând medicamente și găsind leacuri miraculoase sau descifrând boli misterioase cu medici în spitale, nu „la tejgheaua” de serviciu. Se face comerț masiv cu medicamente, adio laboratoare prin farmacii, iar distribuitorii pândesc ca niște termite la colțul ușii mai mai să-ți propună ceva. Piața s-a suprasaturat de farmacii, iar farmaciștii se roagă ca românii să aibă măcar 2 sau 3 boli de tratat, ori un medic care să recomande cele mai scumpe medicamente. E trist ce se întâmplă și aș fi profund dezamăgită să intru în acest sistem corupt și canceros. Mai am însă 3 ani în care mă pot reorienta sau pot spera la o schimbare. 
Revenind la domenii preferate de mine, sănătatea mi se pare a fi cel mai interesant și captivant. Odată pentru că se joacă „de-a viața” cu oamenii, salvează, tratează, previne. Nu știu cât este de apreciată, în ciuda felului în care îi este pătată imaginea medicinei (doctori care cer șpăgi, spitalizări scumpe), dar eu am un respect deosebit pentru acest sector de activitate și pentru cei cinstiți, care acționează cum trebuie ca să-l pună pe picioare.
Un alt domeniu ce mă atrage este cel al armatei. Am sfătuit câțiva băieți să se orienteze spre forțe navale, terestre sau aeriene. Mi se pare adrenalină, activitate intensă, risc, iar lucrurile acestea fac viața mai frumoasă, intensă. Mi-ar fi plăcut să dau la medicină militară. Cred că nu am făcut-o din comoditate sau datorită probelor sportive.
Pompierii sunt și ei niște eroi ai zilelor noastre, care-și riscă viața luptând cu focul. Este o altă meserie pe care o recomand bărbaților. Îmi amintesc că am participat și eu la un curs de pompieristică și am aflat lucruri foarte interesante despre cum recunoști ce a ars după fumul care se zărește, sau faptul că focul nu se stinge doar cu apă și ce trebuie să folosesc în diverse circumstanțe până la venirea pompierilor.
Criminalistica este alt domeniu care m-a pasionat foarte mult. Oameni bine pregătiți se chinuie să afle circumstanțele morții sau autorii violurilor, ori să identifice cadavre.
Jurnalismul mi se pare și el de luat în considerare, dar doar dacă ești omul care să alerge și să prezinte lucruri concrete, fără frică sau cenzură. Acest lucru poate fi dificil uneori și poate naște critici dure.
