Aventuri tech din copilărie

              De-a lungul timpului, v-am povestit în nenumărate articole chestii despre tehnologie, gadget-uri și telefoane care mi s-au părut faine. Dar niciodată nu v-am destăinuit cum am făcut eu cunoștință cu primul meu calculator sau telefon. Să începem de la PC (pentru că el e mai mare și mi-a marcat copilăria și adolescența mai mult). Pe vremea când eram clasa a patra pe la școală, prin 2001 (asta dacă am calculat eu corect) tatăl meu mi-a făcut o surpriză și a achiziționat primul computer din viața mea. Firma X, de la care era cumpărat a adus coletul într-o dupăamiază de vară, iar eu trebuia să aștept până la orele 00.00 pentru ca tatăl meu să sosească de la serviciu și să „instalăm minunea” în viețile noastre. Abia așteptam să mă joc și eu la propriul computer (că altele pe care le atinsesem erau ale vecinilor și erau și ei la fel de disperați să se joace) și mă învârteam printre cutiile fiecărui component ce întregea PC-ul. A venit și vremea lui 00.00, când am pus în mișcare computer-ul și am pierdut prima noapte din viața mea butonând tastatura pe Max Payne 2 (noroc că la service de calculatoare  tata a cerut unui prieten de-acolo să-i pună și câteva kituri și jocuri pe el), joc abia lansat în 2001. Bineînțeles, cu taică-miu pe cap, el mai fascinat ca mine de spitalul în care începea acțiunea și chinuidu-ne împreună să trecem primul level. Îmi plăcea la nebunie să fac „zgomot cu tastatura” și abia reușeam să scriu un text cu o singură mână. Uneori deschideam computer-ul doar ca să mă uit la el, pentru că știam că nu am nicio șansă cu Max Payne. Îmi amintesc că într-o zi pusesem din greșeală iconița de la Solitaire pe Desktop, din bara de Start, iar taică-miu s-a înfuriat că a crezut că stricasem ceva. Până am mai crescut ca să-mi dau seama cum e treaba cu Payne, m-am delectat cu Barbie Super Model, The Sims 1 sau After Dark Games, la care mă chinuiam să fac scor mai mare ca sora mea. Dar primul meu adevărat contact cu un computer a fost când am mers în vizită la vărul meu și l-am văzut cum se juca DxBall. Mi se părea așa complicat, dar fascinant acest joc, încât când am scăpat bila aia în „hău” m-am temut și nu am mai atins tastele. 

               Timpul a trecut, am schimbat două PC-uri de atunci și nenumărate plăci video, dar mi-am dat seama că îmi este mai practic un laptop. La facultate trebuiau făcute proiecte, lucrări științifice și nu mai era timp de gaming. Desigur, mi se par mai low decât un PC și mai ușor de stricat, mai greu de reparat. Pc Laptop stă însă la dispoziția ta să îți resusciteze cum trebuie device-ul. Dacă cauți reparații laptopuri în București, acum știi la cine trebuie să vii:

Articolul participă la concursul „Prima întâlnire cu tehnologia”