Vis de femeie

vineri, 11 septembrie 2015

Recunosc că eu mă încăpățânez să mă maturizez, să conștientizez că am crescut, nu-mi vine uneori a crede cum a trecut timpul...cum ieri mă legăna verișoara pe brațe, iar azi eu îi legăn copilul: nepoțica mea. Cum am devenit dintr-o fetiță zglobie cu părul desprins, o domnișoară care trebuie să încalțe pantofi și să se admire în oglindă la cămașă și sacou. Cum dintr-un ten copilăresc, bătut de soare la scăldat sau de crivăț la săniuș au răsărit acneea, sebumul, câteva alunițe și permanenta nevoie de a retușa fața cu o cremă corectoare și farduri. Cum am trecut de la emoțiile începutului de grădiniță, la stresul admiterii ori de la cuibul de unde mi-am luat prima dată zborul spre lume (casa mea) la chirii sau cămine studențești. Cum au apărut „fluturii stomăcelului” când am simțit prima oară sentimentul de iubire sau primele lacrimi de ură și dezamăgire. Refuz uneori să mă împac cu ideea că trebuie să devin serioasă, să iau în frâu firele vieții și să le așez cum mă pricep mai bine, ca să-mi asigur un viitor. Mai întâi îmi croiesc un drum printre „spinii” care duc spre o carieră mult visată, dar cel mai important este să-mi împodobesc sufletul cu oameni frumoși și de la care am ce învăța, iar într-o bună zi să-mi iasă-n cale acel bărbat care să mă sucească din rutina mea și care să-mi garanteze iubire și protecție toată viața și să fiu la rândul meu în stare, să-i promit și eu lui aceasta. 

Acea zi când toate sentimentele mele se vor așeza frumos pe un covor, pe care voi păși delicat la brațul lui, cu inima eliberată de orice rețineri sau griji, în fața lui Dumnezeu și a familiei, sigură pe pașii făcuți, fără să mă gândesc vreodată să mă întorc înapoi, plină de încredere și satisfacție. Am plănuit în mintea mea aproape fiecare detaliu, mi-am aranjat în fel și chip gândurile și frământările. V-am spus că nu sunt adepta unei nunți fastuoase, care să se rezume la o bucată de hârtie pe care să mânzgălim numele noastre și să se numească „Certificat de Căsătorie”, să realizez un haos cu mii de invitați. Totul va fi cât se poate de simplu, voi respecta tradiții în măsura în care locația îmi va permite. Valea Prahovei mi se pare locul ideal în care eu m-aș simți foarte confortabil. Zonele montane m-au cucerit încă din copilărie și mi-ar plăcea să-mi fie martore la un astfel de eveniment. V-ați dat seama deja că va fi ceva restrâns: mirele, mireasa, nașii, cavalerul și domnișoara de onoare, părinții mirilor, rudele de gradul I și doar câțiva colegi de serviciu, printre care se strecoară și câțiva organizatori, pricepuți în planificări de nuntă. 
Rochia mea nu va fi una pompoasă și cu cristale prețioase. Va fi albă, simbol al purității și al sufletului meu pregătit de legământ, ca aici. Chiar dacă atât de multe modele îți fac cu ochiul, eu o voi alege pe aceasta:
Pentru ca visul de mireasă să fie complet, mai avem nevoie de buchetul care va completa această ținută gingașă:
Uff, am uitat să precizez că mirele meu trebuie musai să poarte papion roșu, o cămașă albă, iar ținuta să fie completată de un sacou și o pereche de pantaloni de culoare albastru închis, aceasta fiind culoarea mea preferată. 

Dar ca să demonstrăm peste ani cum a debutat iubirea noastră și cum aceasta dăinuie veșnic, martorii în fața cerului liber și a Domnului ne vor fi nașii, care vor ocroti uniunea noastră cu făclia lumânărilor și ascultând cu luare-aminte lucrurile pe care noi ni le promitem în fața preotului și a întregii adunări. Vor fi acolo ca să ne strângă mâna dacă ne copleșesc emoțiile și să se bucure alături de noi că o nouă familie e gata să accepte provocările vieții, sub o arcadă cu flori parfumate:

Lumânările de nuntă sunt cele care ne călăuzesc pașii spre altar, dar și spre noul drum ce-l vom croi împreună:

Desigur, vom sări peste partea cu actele, până când vom fi pregătiți să facem și un asemenea pas. În creierii munților, nu limuzina va fi cea care ne va transporta la locația aleasă pentru petrecere, ci mașina personală, condusă de vreun frate sau soră care nu se simte prea incomodat/ă de pantofi sau de costum, arătând cam așa:


Petrecerea propriu-zisă va avea loc aici:

Seara va debuta cu tradiţionalul „dans al mirilor”, pe una din melodiile care mi-au intrat la suflet chiar de la debutul ei și nu promit că vom respecta întru totul pașii din videoclip, dar cred că stângăciile noastre sunt mai puțin importante, dacă pașii vor fi călăuziți din adâncul inimii, dând startul unei seri care să sărbătorească unirea destinelor noastre, ci nu vreun stagiu de „Dansez pentru tine”. 

Cât despre restul serii, va avea un playlist foarte bine stabilit alături de formația care o să garanteze că această seara nu va fi uitată de niciun invitat. Încercând să mulțumesc gusturile fiecăruia, dar și gusturile noastre în materie muzicală voi apela la:
Vom încerca să nu întocmim un meniu greoi, cu multe feluri de mâncare, care să țină musafirii departe de scenă și doar cu nasul în farfurie. Cred că un antreu, urmat de un platou cu friptură și mai apoi tortul cu fructe vor fi suficiente. În ton cu celelalte elemente care alcătuiesc nunta noastră vor fi și aranjamentele de pe mesele invitaților:
Trandafirii sunt florile mele preferate și consider că cele care simbolizează dragostea pasională, cele care întrețin flacăra iubirii vie în ciuda trecerii timpului sau a faptului că intervine rutina. Iată cum va arăta și masa mirilor, care vor cina alături de nași:
Vor fi total excluse furatul miresei, striptease cu mirele sau orice altă ciudățenie ce se mai obișnuiește pe la nunțile „comune”, iar seara se va încheia cu aruncatul buchetului și gătirea cu voal a fetei care a reușit să-l prindă și urmează la măritiș. 
Luna de miere mi-aș dori să o petrecem în Maramureș, departe de zgomotul orașului sau grijile locului de muncă.
În această zi descrisă mai sus mă voi simți cu adevărat femeie, căci sentimentele mele vor fi profunde, împlinite și voi fi mândră de alegerea făcută. Indiferent de cum va fi judecată această zi în ochii celorlalți mă voi strădui să le arăt cât sunt de fericită și că nu am nicio urmă de regret referitor la decizia luată. Până atunci nu-mi rămâne decât să visez cu ochii deschiși și să mă pregătesc cum știu eu mai bine pentru cariera de viitor.

Cum ar arăta nunta ta de vis?


Share Button

 
FREE BLOGGER TEMPLATE BY DESIGNER BLOGS