Orice lacrimă sfâșie din mine,
Partea bună și-o duce-n partea rea
Simt în mine doar ură și suspine,
Și mă-mpac că nu mă poți salva.
Faci din mine firav gând de sinucidere,
Așterne-mi totuși iarbă peste pietre să am căderea lină…
Nu sunt de vină….am vise vinovate
Cine m-alină? Când ele pleacă-n zori cu-o noapte.
Deși vine lumină prefer să cerșesc întunericul meu,
Ca să mă chinui… cu mine însămi sunt doar eu.
Mi-e dor și mă dor toate la orice căzătură,
Din râul otrăvit nu mă abțin să iau o gură…
Și poți să-mi spui să mă opresc să trăiesc,
Căci n-aș face-o să risc bucăți de amintiri ce mă hrănesc.
E frumoasa poezia, putin cam trista, dar nici eu nu sunt vreo optimista.Sper ca esti bine, draga mea Tina!
RăspundețiȘtergere