 |
| poză preluată de pe: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Gray_paper_bag_with_sad_smiley_over_head.jpg |
Rănesc o foaie de care sunt acuzat că-s rece,
Că ratez mereu un tren ce ține pasul cu conștiința mea și
trece...
Pe deasupra mea, prin dreapta mea, dar niciodată prin mine,
Și sunt iar judecat că nu mă împac cu sine.
Am sângele-n revoltă
și-l port fără rușine,
Și când îmi apăr visul sunt acuzat de crime...
De-o societate stearpă care mă-nvață
Să trec pe verde strada doar dacă am un rol în viață.
Ești dat iar la o parte
Și cu seringi te-ngroapă,
E-atât de-amar și trist drumul ce-l vrei,
Iluziile tale ce adânc în inimă îți sapă.
Sunt copia fidelă, a ta, a orișicui,
Un viciu umblător, construit din noroi,
Mă zbat sa fiu altfel, dar fără de folos,
Eu voi rămâne veșnic ce sunt, ce simt, ce-am fost.
Foarte frumoasa poezia !
RăspundețiȘtergere